8/8/2008 - GHIDUL PARINTELUI RESPONSABIL - EDITIE DE BUCURESTI
Dragi parinti, locuitori ai orasului Bucuresti, capitala mandra a Romaniei, steaua din fruntea tarii ...
Pentru voi, revenim, in aceasta editie, cu sfaturi legate de cresterea responsabila si in siguranta a copiilor vostrii in minunata noastra urbe.
Actuali sau viitori, fericiti parinti ai acelor dragute fiinte, care peste zece - cinsprezece ani se vor transforma in niste drogati care va vor bate ca sa va ia pensia, pentru ca nu mai au ce covoare sa vanda (eu nu o sa bat nici-o data covoare ... pentru ca nu am ! le-a vandut fiul meu), sfatul revistei din acest numar este ...
SA II TINETI IN CASA !!!
In cazul in care va intrebati la inceputul acestei manifestari scrise cu inalt caracter educational ce e cu poza ... ei bine, aceea poza a fost facuta ieri intr-un parculet destinat copiilor, unde langa leagane frumos colorate, se cascau trei gropi mari nesemnalizate si neasigurate gata sa primeasca oaspeti.
Paparazzi revistei noastre au reusit cu greu sa surprinda aceste imagini datorita crocodilului - balansoar care era foarte irascibil in fata aparatului de luat vederi (probabil a luat spaga de la A.D.P. sa taca din gura).
Dragi parinti, nu ascultati sfatul "Lion", chiar daca 90% din accidente se intampla in casa (zic ei), mai bine sa ii cada celui mic biblioteca in cap, poate asa se mai lipeste ceva de el, inafara de fotbal, decat sa il lasati in locurile de joaca pentru copii, "special amenajate", cu riscul de a ajunge barfa preferata la gradinita ca a fost asa de prost, de a cazut in groapa.
Totusi, noi cei de aici din redactia de stiri, mai avem o teorie, inca neverificata, dar pe care urmeaza sa o investigam.
In zona si chiar in incinta parcului, reporterul nostru a sesizat mai multe grupuri de copii rromi, care raportati la populatia totala de copii din momentul respectiv aveau o pondere de 4 la 1. Asa ca, veti intelege de ce ne putem duce cu gandul la o conspiratie a partidului P.R.M. si a Tribunului, gropile putand fi foarte bine si niste capcane menite sa echilibreze balanta (daca nu l-au lasat sa ii duca pe stadioane poate ca a gasit alte mijloace).
Dar acestea sunt pure speculatii asa ca, trecand peste, sa mergem la rubrica Bonus a editiei noastre si anume:
"CE NUME II DAU COPILULUI MEU PENTRU CARE SA NU MA BATA CAND VA CRESTE MARE ?"
Nu va mai numiti copii " DOREL "!!! de ce vreti sa cresteti sansele in cazul nefericit in care, din groapa cu nisip aterizeaza in groapa cu bransamentele de la apa calda, sa ramana acolo pana la PENSIE !!!
Nota redactiei:
Daca te numesti Dorel si (esti capabil sa) citesti acum ... bravo, ai toate sansele sa ajungi pe escavator pana la 30 de ani; insa lasand cariera de-o parte, vreau sa intelegi ca nu ai de ce sa te simti vizat pentru ca inseamna ca ai mai mult de sapte ani daca ai parcurs tot alfabetul, asa ca pe vremea ta " DOREL " nu era sinonim cu ... sau cu ... si lista continua; daca ai sub sapte ani si totusi reusesti sa citesti ... deja numele nu te reprezinta, tu esti un copil geniu, asa ca schimba-l si tu cu altul care sa sune mai frumos ... redactia ar sugera ... dar mai bine ne suni la redactie pentru detalii deoarece astfel de apelative nu au ce cauta in revista noastra de renume zonal in comuna " Porcarii din deal ".
Pana in editia urmatoare ... sa ne auzim ... PLECATI DIN TARA, undeva intr-un loc idilic ... in care parcurile nu au gropi ...
DA LAS', CA DUPA CE DOVEDESTE AIA CINCI LITRI DE "UNIREA", NE TERMINA DOREL SI NOUA TOATE LUCRARILE DIN BUCURESTI ...
P.S.: Nasol ca Dorelii astia "e multi si e ..."! asa ca, s-ar putea sa mai avem de asteptat pana la prohibitie ca alta solutie nu prea se intrezareste ...
|
|
Comentarii (0) :: Adauga Comentariu! :: Link Permanent
|
31/7/2008 - INCADRAREA IN MESERIE ... SAU ... ADEVARATUL PROFESIONIST
Se vehiculeaza de catre oamenii cu minte, cum ca nu ar fi frumos sa generalizezi, ca cica nu se poate sa faci asta fara a discrimina macar o persoana din acel grup (pe care tu, ingratul alcatuitor de generalizari nu o cunosti in esenta ei minunata - acea persoana e diferita, ea nu e ca restul).
Ei bine ... eu exact asta o sa fac ... O SA GENERALIZEZ ... si mai rau de atat ... pregateste-te ... o sa ... ETICHETEZ. !!!
Da, da, nu mai face ochii aia mari, ai citit bine si daca nu te-ai stresat prea tare pentru a mai putea citii in continuare, poate pana la sfarsit ori imi dai dreptate, ori zici ca sunt ala care trege Plaiurile Mioritice in jos; oricum multumesc pentru rabdarea de a merge cu mine pana la capat (nu sunt ostil doar ca in cazul fericit in care cineva chiar citeste ceea ce scriu eu si in cazul si mai fericit in care sunt cel putin trei persoane, mai mult ca sigur, una din trei ma va injura imediat dupa : " ETICHETEZ " si atunci pentru acea persoana am doua lucruri de spus - unu : ba pe a mati; - doi : taci si citeste daca vrei sa iti explic, daca nu incearca : www.playboy.ro, presupun ca e mai interesant decat orice as putea spune eu - daca esti femeie imi cer scuze, cauta-ti singura, nu cunosc adresele site-urilor cu barbati).
Hai ca am divagat ca Piersic de la subiect ,dar daca el poate la varsta lui ar fi o rusine eu sa nu reusesc sa ma intorc la ideea de la care am pornit asa ca ...
De la ce a pornit aceasta convingere a mea ca generalizarea si etichetarea functioneaza?
Pai totul a prins forma astazi in autobuz, probabil ca ideea se coace de multi ani in mintea mea dar avea nevoie de un stimulent, ceva sa o faca sa strige ... DESTUL ... si azi a facut-o.
Stateam eu ca un baietel cuminte si ilegalist in autobuzele patriei, fraudand ratb-ul, dar ca un cetatean responsabil mereu cu buletinul la mine (se pare ca am uitat prima regula a anilor de liceu ... buletinul sta numai in vitrina ... asa se intampla cand vrei sa fi om mare ...iei amenda), cand ... ce sa vezi ...controlorii, sau mai bine zis, controloarele, pentru ca erau niste doamne ( termenul este folosit strict ca si apelativ de politete, pentru ca eu sunt un politicos, nu pentru ca DOAMNELE posedau vre-un atribut care sa le recomande ca fiind asa ceva - o spun cu toata politetea ).
Intind buletinul deoarece ma grabeam si intreb, din nou politicos, daca mai au rabdare pana la capat (fiind in 104 aproape de Eroilor), ca sa nu pierd timp cu amenda, sa mi-o dea cat astept trolebuzul sa schimb.
Si aici a inceput totul, de la incercarile mele disperate de a lua amenda ca sa scap mai repede pentru ca eram in intarziere, pana la incercarile lor disperate de a-mi da suprataxa pe loc (ceea ce de fapt insemna sa le dau lor cinci sute de mii si sa le zic si multumesc, ca daca imi dadeau amenda o plateam la financiar si lor nu le iesea nimic), totul s-a transformat intr-o negociere exact cum imi aminteam eu de pe vremea liceului cand, o alta doamna controloare ( cu toata politetea ) s-a multumit in cele din urma cu un pix, doar in ideea de a imi face paguba, ca prea mergeam fericit sa ma bucur de educatie pe banii statului.
Cu gandul la pixul pierdut stateam si ma gandeam ... sa fie oare acelasi model de controlori ... chiar daca au aparatele alea sofisticate in mana care citesc niste cartele ... nu cred ... dar pana la urma ce am de pierdut, pot sa incerc ... si cu o usoara emotie in glas rostesc cuvintele magice : " Dar daca va platesc 10 bilete pot sa plec odata ca ma grabesc, ca vad ca amenda nu vreti sa imi dati?!? "
Brusc, o mare veselie le-a cuprins pe cele doua, culoarea le-a revenit in obraji si am facut schimbul, nu fara a le cere macar un bilet pentru a nu repeta experienta si in trolebuz, un gest inspirat si de care urma sa fiu incantat, cand in trolebuz erau alti ... controlori ...
Astazi m-a costat ratb-ul 130mii, putea sa ma coste doar 26mii dar nu mai scriam acum aceste randuri, asta asa ca sa spunem ca ceva tot am castigat si oricum nu despre faptul ca nu imi iau eu bilete este vorba, pentru ca oricum nu o sa imi iau nici de acum deoarece ar insemna sa accept ca nu mai am masina, asa ma mint ca sunt doar momentan nevoit sa merg; doar ... azi si azi si azi, maine nu ...
De ce toata aceasta povestioara? Pentru ca abia acum imi pot expune ideea.
Controlorii nu s-au schimbat de cand ii stiu, indiferent ca sunt femei sau barbati, tineri sau batrani, toti sunt la fel de libidinosi, fricosi, umbla si ataca in haita.
De aici generalizarea poate merge mai departe cam in orice domeniu, cum toata lumea vorbeste despre politisti ca sunt prosti ... pai cam asa este.
Guvernantii isi folosesc pozitia in interese proprii ... la fel de adevarat.
Si de aici poate decurge si etichetarea ... spune-mi ce esti ... si iti spun cine esti.
Acum ca sa nu par dement ( cred ca e cam tarziu ), trebuie sa prezint si ultima parte a rationamentului meu care s-a nascut in trolebuz si care spune cam asa :
Daca esti : controlor, politist, guvernant sau activezi in multe alte domenii despre care exista astfel de postulate si crezi ca tu faci parte din acea categorie de 0,001% de nedreptatiti ... nu te speria, mai ai o sansa, pentru ca, daca ai observat in general ... ca sa poti sa te numesti cu adevarat controlor sau politist sau etc. trebuie sa ai acea INCADRARE IN MESERIE, sa fi libidinos din suflet, respectiv, sa fi prost de mic si sa te simti unul de-al lor, sa te simti bine printre ei, sa le intelegi glumele. In cazul in care nu ai aceste atuuri, imi pare rau sa te anunt dar ti-ai gresit vocatia.
Partea buna e ca, in general asta inseamna ca poti sa aspiri la mai mult si ca locul tau nu este acolo ... sau ... ca trebuia de mult sa te sinucizi.
Acum pe final, ca am sau nu dreptate, nici nu cred sa conteze prea mult, ideea e ca daca esti fericit si razi la munca sau daca macar simti ca aparti ... ramai acolo ... ce iti pasa tie ce zice lumea ... sincer !...ca doar nu iti dau ei salariul ... daca nu ... cauta-ti altceva, acolo undeva in Romania asta mare, un controlor se pensioneaza si locul lui poate fi al tau ... PROFESIONISTULE ...
|
|
Comentarii (3) :: Adauga Comentariu! :: Link Permanent
|
29/7/2008 - UN BINE FACUT NU RAMANE NEPEDEPSIT ... SAU ... ZECE MINUTE DIN VIATA UNEI MAME INCONSTIENTE VAZUTE PRIN OCHII MEI ...
Ieri pe la sase si ceva, vad ca toate se intampla pe la acea ora in ultimul timp, noaptea cand e luna plina ies varcolacii, la sase ies nebunii.
Avusesem o treaba pe undeva prin zona Dristor si cum mergeam eu agale gandindu-ma cate mijloace de transport mai am de schimbat pana acasa, traversez o strada si pe colt vad un copil.
Nimic deosebit ar spune majoritatea ... asa am spus si eu initial ... doar ca era ceva care m-a facut sa persist cu privirea, ati vazut ca de obicei intotdeauna cand e un copil mic in jur este mereu si un adult care poti ghicii ca este cu el dupa atitudine, dupa cum este atent ca cel mic sa nu fuga in strada, sa nu cada.
Acest copil nu avea asa ceva, statea singur in coltul strazii, dezorientat si cu ochii inlacrimati.
Incredibil era ca nimeni inafara de mine nu sesiza asta, toata lumea era atat de grabita si de agitata incat acel copil era invizibil,probabil ar trebui sa ma bucur ca inca imi mai permit luxul de a avea puterea sa mai sesizez ce e in jurul meu.
Initial ca orice roman care respecta mostenirea compasiunii pentru seamanul sau, fapt pentru care suntem renuminti, imediat am spus in gand ... "da ce imi pasa mie !".
Dar nu m-a lasat inima, plus ca niciodata nu am gasit nici macar o mie de lei pe jos si acum sa gasesc un copil, era un fel de compensare, chiar daca din acesta nu aveam nimic de castigat dar ideea in sine.(poate daca eram englez ma bucuram mai mult sa gasesc un copilas - finder keeper, you know !!!)
Ma asez langa el si probabil cu o fata de nene fioros (pentru ca a inceput sa planga) il intreb :"unde e mami tau" (de tati nu am zis ca poate o fi copilul din flori si sa nu se simta prost) ... NIMIC ... Incepe sa se agite. Am scos telefonul sa sun la politie si in acelasi timp vazand un domn care parea mai serios il chem sa ma asiste.
Domnul foarte surprins de descoperirea mea ma tot intreba daca l-am gasit, parca nu-i venea sa creada :"L-ai gasit! ... Aici!".
In acelasi timp vad o doamna care facea semne pe colt catre copil si vorbea cu cineva care venea de pe coltul celalalt al strazii.
Apare mama, acea fiinta minunata, isi ia copilul in brate, cu lacrimi in ochi vine spre mine si imi spune :
" TREBUIA SA IL LASI CA DE AIA PLANGE !!!
Poftim?!?
Ca sa intelegem trebuie sa vedem prin ochii ei intamplarea.
Se spune ca instinctul de mama este cel mai puternic, ma gandesc ca cel mic era infiat pentru ca stimabilei doamne ii lipsea cu desavarsire, ea s-a dus la magazin pe celalat colt si a vazut pe usa ca nu ai voie cu anumite mamifere, caini, pisici si probabil nestiind sa citeasca s-a gandit ca poate nici cu cel mic nu e voie, ca lasa in loc de par dragalasenie, pentru ca la trei ani cat avea altceva nu putea sa lase.Asa ca cel mic a fost lasat la usa magazinului.
Copilul find explorator de mic a plecat la plimbare si s-a oprit cand si-a dat seama ca habar nu are unde este si ca nu mai e cu mama.
Nu pot decat sa imi imaginez disperarea care l-a cuprins, sa fii atat de mic si singur in marea de oameni care sa te ignore, e ca si cum as fi eu acum singur fara mijloace de supravietuire la polul nord, tocmai acesta este si motivul pentru care m-am implicat.
Drept multumire mamica responsabila, am inteles eu intr-un final ca, ma suspecta de rapirea fiului sau iubit dar neglijat pentru ca imi tot reprosa ca l-am luat de la magazin.
Bineinteles ca domnul si cu doamna care au fost prezenti la marea mea descoperire si mai ales doamna care vazuse copilul venind pana acolo singur (si care ar fi putut sa faca ceva inaintea mea dar...) au sarit sa in apararea mea pentru ca in loc de multumesc ma acuza de rapire (iar sunt infractor, in rimul asta o sa parcurg tot codul penal in lumea nebunilor si a lui Alice - eu nu am vizuina iepurelui dar o sa incerc prin toaleta, poate asta e intrarea moderna in lumea lor sa fiu judecat de regina de pica pentru rapire si intrare prin efractie), oricum domnul si cu doamna mergeau pe ideea ca pana la urma nimic nu te scoate din letargie ca un scandal bun asa ca nu a fost neaparat o favoare.
Mamica si copilul au plecat, domnul cu doamna au plecat ... eu am ramas pe coltul strazii si ma gandeam ca uneori poate sunt excesiv de simtit si ca de aia si-a permis iresponsabila aceea sa dea vina pe mine pentru gresala ei, pentru ca in loc sa ma ratoiesc la ea cum au facut cei doi (si a functionat) eu incercam sa ii explic calm cum s-a intamplat, pentru ca eu mai fraier ma gandeam ca e speriata, ca isi pierdu-se copilul si trebuie sa o inteleg.
Pot spune ca ajung la concluzia ca un bine facut nu ramane nepedepsit dar pana la urma nu putem generaliza si poate ca vre-o data vom fi noi cei care vom intinde acea mana care cere ajutor si atunci ne-ar placea sa nu vina nimeni? ... asa ca ce facem ... cred ca in final tot in functie de situatie se iau deciziile. ieri am zis ca nu ma mai bag in viata mea dar stiu ca nu este asa si pana la urma asta e, daca nu astepti nimic la schimb si te astepti chiar si la reactii total gresite si lipsite de bun simt, totul este bine, important este sa nu te afecteze si sa nu generalizezi pentru ca atunci mai bine inchizi ochii si mergi mai departe.
Am plecat de acolo si cand sa urc in trolebuz din greseala i-am dat unei fetite pe care nu o vazusem pitita dupa mama ei, cu ceasul in cap.
Mi-am cerut scuze ... dar cucui tot o sa faca.
A fost ziua copiilor ieri ...
|
|
Comentarii (3) :: Adauga Comentariu! :: Link Permanent
|
25/7/2008 - ZIUA IN CARE AM DEVENIT INFRACTOR
Ieri desi plouase aproape fara incetare de vre-o doua zile, pe la ora sase era frumos afara. Aproape ca iertasem vara ca m-a facut sa imi amintesc de ce iarna sunt asa nefericit si nu imi mai vine sa ies din casa, cu toate ca nu sunt de fel fericitul posesor al vre-unui semineu ci al unui simplu calorifer din epoca de aur pe care trebuie neaparat sa-l schimb, pentru ca sunt si eu barbat in toata firea, nu imi mai incap chilotii la uscat pe cei trei elementi care mai incalzesc, cum incapeau pe vremuri cand eram copil.
Cu toate aceste sentimente de dragoste - ura (dragoste fata de noul calorifer pe care chilotii se vor usca complet peste noapte si ura fata de: " nenorocitii astia care umfla preturile in magazine, mai bine ma duc si imi iau din piata ca am vazut eu la televizor cum maresc artificial preturile la hipermatket-uri" ) amestecate in sufletul meu chinuit de doua zile de frig am iesit la metrou la Obor.
As fi vrut sa pot povesti in continuare cum atmosfera de mahala de care imi era dor m-a imbratisat ... nici o sansa ... Oborul s-a schimbat la fata, am iesit intr-un loc care parea desprins din filmele americane sau din "San Andreas" varianta romaneasca pentru ca eu eram in continuare alb, nici macar un pic rrom ( am incercat sa dau scrol, in ultima instanta am dat si de ....t dar nu mi-a aparut nici o arma in mana asa ca m-am hotarat sa nu ucid pe nimeni pentru ca s-ar putea ca cheat-urile sa nu ma scape de politie ).
O mare pasarela, minune a ingineriei moderne a rasarit din mijlocul pasajului, si fac pariu ca toti oamenii care au mers ore in sir cu autobuzele, pentru ca metroul nu a oprit cateva luni bune in statia cu pricina, sunt mandrii ca prin sacarificiul lor a fost posibila crearea unui edificiu de o asemenea maretie ... sau NU.
Cert este ca cele mai castigate din toata aceasta afacere sunt vatmanitele de la tramvai, pentru o clipa in cei doua - trei sute de metri pe care ii strabat de-a lungul acestei noi constructii, aceste doamne ude de emotie, se imagineaza manipulante al metroului suspendat din New York. Numai pentru zambetul sincer de pe fata lor si acest cetatean cu drept de vot si uneori platitor de taxe ( mai mult de amenzi ) considera ca a meritat toti banii ( sper doar sa nu fi fost si din ai mei ).
Satul de atata contemplare a acestei a sapte-a minune a bucurestiului si nevrand sa fiu ca baietii de IF la fantana de la Mall (aceea fiind a patra minune restul trei fiind doua gropi in asfalt si un domn la Favorit care a stat ani de zile cu partile intime pe bordura si nu a patit nimic- cersetorii au probabil ca pisicile noua vieti) traversez si ma indrept spre o banca de langa strada.
Ma asez si fiindca mai aveam vre-o cinspe minute pana la intalnirea cu tata, pentru ca in fond de aceea ma aflam acolo si nu pentru a ma inchina in fata realizarilor municipalitatii, uitandu-ma in jur am sesizat in tot acest gri modernist o pata de culoare; erau baietii un pic mai colorati la fel ca limbajul lor si telefoanele pe care le vindeau, fara sa vreau ma gandesc ca poate intr-un fel reclama la Petrom la ei se referea cand spunea ca: "Romania va creste prin bun simt si responsabilitate", pai asta era exact caracterizarea lor ... au avut bunul simt sa dispara la inaugurarea pasarelei dar au fost responsabili fata de nevoile lor si au venit inapoi...
Si cum cugetam eu la responsabilitate si bun simt la Alfa si Omega, adica la chestii carora nu le inteleg sensul, simt doi ochi rutaciosi atintiti asupra mea, iar cand ma intorc descopar ca mai era si o gura care dintr-un motiv necunoscut, inca, se rastea la mine.Toate acestea se insumau intr-o mica etnica rroma ( tiganca pentru nesimtitii care nu vor sa schimbe Romania! ), care dincolo de gardul care despartea strada de trotuar spala de zor la parbrize, dadea indicatii la parcare si ca un mic Napoleon mai avea si polivalenta de a tipa la mine in acelasi timp.
Nedumerit incerc sa inteleg ce spune ... " Da-te mai incolo nene, ce stai acolo!"
Tot nu inteleg si cu bunul simt ce ma caracterizeaza o intreb:" Ce vrei ma?"
Raspunsul vine prompt; eram langa caruciorul ei ... incredibil, nu numai pasarela se ghideaza dupa modelul american ci si boschetarii, toate efectele sale personale zaceau aruncate intr-un carucior de hipermarket ( nenorocitii cu preturile umflate la calorifere, bine ca le-a facut paguba).
Eu ca un domn sensibil la nevoile unei dame bineinteles ca am replicat instantaneu: " Da ia-ti tu ba caruciorul daca nu-ti convine ... da!" si cu superioritate burgheza adaug: " Oricum ce ai putea avea tu sa imi trebuiasca mie".
Intre timp o gospodina in drum de la piata spre a se plictisi vizionand episodul 7695 din "Tanar si Nelinistit", gandindu-se ca ar putea face din asta un subiect de cafea maine dimineata, incearca sa o intrerupa pe razboinica parbrizelor, insa la o agitare de spalator a celei din urma batrana injura in sec conducerea, ii trimise pupici lui Nicolae unde-o fi el ca era mai bine inainte ca "Se respecta oamenii intre ei domne" si demara cu caruciorul spre a traversa noua pasarela.
Micuta Hitler-femeie vazand ca privirile ei fulgeratoare nu au nici un efect si mergand probabil pe ideea ca : Cel mai destept cedeaza, se apuca sa mute caruciorul continuand sa bombane: " Auzi sa mut eu caruciorul, asta e nesimtire, da sa se mute el ca io aicia STAU!!!"
Si brusc m-a lovit, am inteles de ce toata acea agitatie ... Eu eram in casa ei, nu cred ca daca scotea un cutit si ma omora scapa de puscarie pentru ca eram la ea in casa dar in nebunia ei se comporta normal isi apara casa pentru ca eu eram acolo:
UN INFRACTOR INTRAT PRIN EFRACTIE !!!
P.S.: - Desi am inteles ideea nu m-am putut abtine sa nu o amenint ca daca nu era femeie ii rupeam capul.
- Oare daca nu era boschetara si era ca intr-un film vre-o bogatasa care se acundea si avea toti banii in carucior si de aia era agitata etc., nu mai bine fugeam cu cosul ?!?
- Aceasta a fost ziua in care eu am devenit infractor !!!
|
|
Comentarii (4) :: Adauga Comentariu! :: Link Permanent
|
|
Despre mine
Pentru ca nu imi plac introducerile (decat in anumite situatii), si nici sa ma explic pe mine ( mai ales in cateva randuri , pentru ca bineinteles, ca orice complexat, ma consider o persoana complexa - glumaaaaa ), mai bine punctele de suspensie se vor completa odata cu paginile pline de gandurile unui om :
Uneori ... , dar fara sa ... si totusi ... , poate un pic cam ... si in fiecare zi descopar multe altele ; si bune , si rele ! Cine va castiga ? Eu sper ca triumfator sa fie ECHILIBRUL ...
« September 2010 »
| Mon | Tue | Wed | Thu | Fri | Sat | Sun | | | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 |
| 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
| 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
| 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
| 27 | 28 | 29 | 30 | |
Prieteni
|
