25/7/2008 - ZIUA IN CARE AM DEVENIT INFRACTOR
Ieri desi plouase aproape fara incetare de vre-o doua zile, pe la ora sase era frumos afara. Aproape ca iertasem vara ca m-a facut sa imi amintesc de ce iarna sunt asa nefericit si nu imi mai vine sa ies din casa, cu toate ca nu sunt de fel fericitul posesor al vre-unui semineu ci al unui simplu calorifer din epoca de aur pe care trebuie neaparat sa-l schimb, pentru ca sunt si eu barbat in toata firea, nu imi mai incap chilotii la uscat pe cei trei elementi care mai incalzesc, cum incapeau pe vremuri cand eram copil.
Cu toate aceste sentimente de dragoste - ura (dragoste fata de noul calorifer pe care chilotii se vor usca complet peste noapte si ura fata de: " nenorocitii astia care umfla preturile in magazine, mai bine ma duc si imi iau din piata ca am vazut eu la televizor cum maresc artificial preturile la hipermatket-uri" ) amestecate in sufletul meu chinuit de doua zile de frig am iesit la metrou la Obor.
As fi vrut sa pot povesti in continuare cum atmosfera de mahala de care imi era dor m-a imbratisat ... nici o sansa ... Oborul s-a schimbat la fata, am iesit intr-un loc care parea desprins din filmele americane sau din "San Andreas" varianta romaneasca pentru ca eu eram in continuare alb, nici macar un pic rrom ( am incercat sa dau scrol, in ultima instanta am dat si de ....t dar nu mi-a aparut nici o arma in mana asa ca m-am hotarat sa nu ucid pe nimeni pentru ca s-ar putea ca cheat-urile sa nu ma scape de politie ).
O mare pasarela, minune a ingineriei moderne a rasarit din mijlocul pasajului, si fac pariu ca toti oamenii care au mers ore in sir cu autobuzele, pentru ca metroul nu a oprit cateva luni bune in statia cu pricina, sunt mandrii ca prin sacarificiul lor a fost posibila crearea unui edificiu de o asemenea maretie ... sau NU.
Cert este ca cele mai castigate din toata aceasta afacere sunt vatmanitele de la tramvai, pentru o clipa in cei doua - trei sute de metri pe care ii strabat de-a lungul acestei noi constructii, aceste doamne ude de emotie, se imagineaza manipulante al metroului suspendat din New York. Numai pentru zambetul sincer de pe fata lor si acest cetatean cu drept de vot si uneori platitor de taxe ( mai mult de amenzi ) considera ca a meritat toti banii ( sper doar sa nu fi fost si din ai mei ).
Satul de atata contemplare a acestei a sapte-a minune a bucurestiului si nevrand sa fiu ca baietii de IF la fantana de la Mall (aceea fiind a patra minune restul trei fiind doua gropi in asfalt si un domn la Favorit care a stat ani de zile cu partile intime pe bordura si nu a patit nimic- cersetorii au probabil ca pisicile noua vieti) traversez si ma indrept spre o banca de langa strada.
Ma asez si fiindca mai aveam vre-o cinspe minute pana la intalnirea cu tata, pentru ca in fond de aceea ma aflam acolo si nu pentru a ma inchina in fata realizarilor municipalitatii, uitandu-ma in jur am sesizat in tot acest gri modernist o pata de culoare; erau baietii un pic mai colorati la fel ca limbajul lor si telefoanele pe care le vindeau, fara sa vreau ma gandesc ca poate intr-un fel reclama la Petrom la ei se referea cand spunea ca: "Romania va creste prin bun simt si responsabilitate", pai asta era exact caracterizarea lor ... au avut bunul simt sa dispara la inaugurarea pasarelei dar au fost responsabili fata de nevoile lor si au venit inapoi...
Si cum cugetam eu la responsabilitate si bun simt la Alfa si Omega, adica la chestii carora nu le inteleg sensul, simt doi ochi rutaciosi atintiti asupra mea, iar cand ma intorc descopar ca mai era si o gura care dintr-un motiv necunoscut, inca, se rastea la mine.Toate acestea se insumau intr-o mica etnica rroma ( tiganca pentru nesimtitii care nu vor sa schimbe Romania! ), care dincolo de gardul care despartea strada de trotuar spala de zor la parbrize, dadea indicatii la parcare si ca un mic Napoleon mai avea si polivalenta de a tipa la mine in acelasi timp.
Nedumerit incerc sa inteleg ce spune ... " Da-te mai incolo nene, ce stai acolo!"
Tot nu inteleg si cu bunul simt ce ma caracterizeaza o intreb:" Ce vrei ma?"
Raspunsul vine prompt; eram langa caruciorul ei ... incredibil, nu numai pasarela se ghideaza dupa modelul american ci si boschetarii, toate efectele sale personale zaceau aruncate intr-un carucior de hipermarket ( nenorocitii cu preturile umflate la calorifere, bine ca le-a facut paguba).
Eu ca un domn sensibil la nevoile unei dame bineinteles ca am replicat instantaneu: " Da ia-ti tu ba caruciorul daca nu-ti convine ... da!" si cu superioritate burgheza adaug: " Oricum ce ai putea avea tu sa imi trebuiasca mie".
Intre timp o gospodina in drum de la piata spre a se plictisi vizionand episodul 7695 din "Tanar si Nelinistit", gandindu-se ca ar putea face din asta un subiect de cafea maine dimineata, incearca sa o intrerupa pe razboinica parbrizelor, insa la o agitare de spalator a celei din urma batrana injura in sec conducerea, ii trimise pupici lui Nicolae unde-o fi el ca era mai bine inainte ca "Se respecta oamenii intre ei domne" si demara cu caruciorul spre a traversa noua pasarela.
Micuta Hitler-femeie vazand ca privirile ei fulgeratoare nu au nici un efect si mergand probabil pe ideea ca : Cel mai destept cedeaza, se apuca sa mute caruciorul continuand sa bombane: " Auzi sa mut eu caruciorul, asta e nesimtire, da sa se mute el ca io aicia STAU!!!"
Si brusc m-a lovit, am inteles de ce toata acea agitatie ... Eu eram in casa ei, nu cred ca daca scotea un cutit si ma omora scapa de puscarie pentru ca eram la ea in casa dar in nebunia ei se comporta normal isi apara casa pentru ca eu eram acolo:
UN INFRACTOR INTRAT PRIN EFRACTIE !!!
P.S.: - Desi am inteles ideea nu m-am putut abtine sa nu o amenint ca daca nu era femeie ii rupeam capul.
- Oare daca nu era boschetara si era ca intr-un film vre-o bogatasa care se acundea si avea toti banii in carucior si de aia era agitata etc., nu mai bine fugeam cu cosul ?!?
- Aceasta a fost ziua in care eu am devenit infractor !!!
| 
