29/7/2008 - UN BINE FACUT NU RAMANE NEPEDEPSIT ... SAU ... ZECE MINUTE DIN VIATA UNEI MAME INCONSTIENTE VAZUTE PRIN OCHII MEI ...
Ieri pe la sase si ceva, vad ca toate se intampla pe la acea ora in ultimul timp, noaptea cand e luna plina ies varcolacii, la sase ies nebunii.
Avusesem o treaba pe undeva prin zona Dristor si cum mergeam eu agale gandindu-ma cate mijloace de transport mai am de schimbat pana acasa, traversez o strada si pe colt vad un copil.
Nimic deosebit ar spune majoritatea ... asa am spus si eu initial ... doar ca era ceva care m-a facut sa persist cu privirea, ati vazut ca de obicei intotdeauna cand e un copil mic in jur este mereu si un adult care poti ghicii ca este cu el dupa atitudine, dupa cum este atent ca cel mic sa nu fuga in strada, sa nu cada.
Acest copil nu avea asa ceva, statea singur in coltul strazii, dezorientat si cu ochii inlacrimati.
Incredibil era ca nimeni inafara de mine nu sesiza asta, toata lumea era atat de grabita si de agitata incat acel copil era invizibil,probabil ar trebui sa ma bucur ca inca imi mai permit luxul de a avea puterea sa mai sesizez ce e in jurul meu.
Initial ca orice roman care respecta mostenirea compasiunii pentru seamanul sau, fapt pentru care suntem renuminti, imediat am spus in gand ... "da ce imi pasa mie !".
Dar nu m-a lasat inima, plus ca niciodata nu am gasit nici macar o mie de lei pe jos si acum sa gasesc un copil, era un fel de compensare, chiar daca din acesta nu aveam nimic de castigat dar ideea in sine.(poate daca eram englez ma bucuram mai mult sa gasesc un copilas - finder keeper, you know !!!)
Ma asez langa el si probabil cu o fata de nene fioros (pentru ca a inceput sa planga) il intreb :"unde e mami tau" (de tati nu am zis ca poate o fi copilul din flori si sa nu se simta prost) ... NIMIC ... Incepe sa se agite. Am scos telefonul sa sun la politie si in acelasi timp vazand un domn care parea mai serios il chem sa ma asiste.
Domnul foarte surprins de descoperirea mea ma tot intreba daca l-am gasit, parca nu-i venea sa creada :"L-ai gasit! ... Aici!".
In acelasi timp vad o doamna care facea semne pe colt catre copil si vorbea cu cineva care venea de pe coltul celalalt al strazii.
Apare mama, acea fiinta minunata, isi ia copilul in brate, cu lacrimi in ochi vine spre mine si imi spune :
" TREBUIA SA IL LASI CA DE AIA PLANGE !!!
Poftim?!?
Ca sa intelegem trebuie sa vedem prin ochii ei intamplarea.
Se spune ca instinctul de mama este cel mai puternic, ma gandesc ca cel mic era infiat pentru ca stimabilei doamne ii lipsea cu desavarsire, ea s-a dus la magazin pe celalat colt si a vazut pe usa ca nu ai voie cu anumite mamifere, caini, pisici si probabil nestiind sa citeasca s-a gandit ca poate nici cu cel mic nu e voie, ca lasa in loc de par dragalasenie, pentru ca la trei ani cat avea altceva nu putea sa lase.Asa ca cel mic a fost lasat la usa magazinului.
Copilul find explorator de mic a plecat la plimbare si s-a oprit cand si-a dat seama ca habar nu are unde este si ca nu mai e cu mama.
Nu pot decat sa imi imaginez disperarea care l-a cuprins, sa fii atat de mic si singur in marea de oameni care sa te ignore, e ca si cum as fi eu acum singur fara mijloace de supravietuire la polul nord, tocmai acesta este si motivul pentru care m-am implicat.
Drept multumire mamica responsabila, am inteles eu intr-un final ca, ma suspecta de rapirea fiului sau iubit dar neglijat pentru ca imi tot reprosa ca l-am luat de la magazin.
Bineinteles ca domnul si cu doamna care au fost prezenti la marea mea descoperire si mai ales doamna care vazuse copilul venind pana acolo singur (si care ar fi putut sa faca ceva inaintea mea dar...) au sarit sa in apararea mea pentru ca in loc de multumesc ma acuza de rapire (iar sunt infractor, in rimul asta o sa parcurg tot codul penal in lumea nebunilor si a lui Alice - eu nu am vizuina iepurelui dar o sa incerc prin toaleta, poate asta e intrarea moderna in lumea lor sa fiu judecat de regina de pica pentru rapire si intrare prin efractie), oricum domnul si cu doamna mergeau pe ideea ca pana la urma nimic nu te scoate din letargie ca un scandal bun asa ca nu a fost neaparat o favoare.
Mamica si copilul au plecat, domnul cu doamna au plecat ... eu am ramas pe coltul strazii si ma gandeam ca uneori poate sunt excesiv de simtit si ca de aia si-a permis iresponsabila aceea sa dea vina pe mine pentru gresala ei, pentru ca in loc sa ma ratoiesc la ea cum au facut cei doi (si a functionat) eu incercam sa ii explic calm cum s-a intamplat, pentru ca eu mai fraier ma gandeam ca e speriata, ca isi pierdu-se copilul si trebuie sa o inteleg.
Pot spune ca ajung la concluzia ca un bine facut nu ramane nepedepsit dar pana la urma nu putem generaliza si poate ca vre-o data vom fi noi cei care vom intinde acea mana care cere ajutor si atunci ne-ar placea sa nu vina nimeni? ... asa ca ce facem ... cred ca in final tot in functie de situatie se iau deciziile. ieri am zis ca nu ma mai bag in viata mea dar stiu ca nu este asa si pana la urma asta e, daca nu astepti nimic la schimb si te astepti chiar si la reactii total gresite si lipsite de bun simt, totul este bine, important este sa nu te afecteze si sa nu generalizezi pentru ca atunci mai bine inchizi ochii si mergi mai departe.
Am plecat de acolo si cand sa urc in trolebuz din greseala i-am dat unei fetite pe care nu o vazusem pitita dupa mama ei, cu ceasul in cap.
Mi-am cerut scuze ... dar cucui tot o sa faca.
A fost ziua copiilor ieri ...
|
|
Adauga Comentariu!
|
29/7/2008 - Comentariu fara titlu |
| Postat de Amonimus |
Sti tu vorba aia...."facerea de bine...fu... de mama".
Uite ce se intampla cand te implici in chestii de genul asta.
In alta ordine de idei...imi place cum scri...sa o faci mai des...pana acum nu te stiam decat poet.:)
Si-am regasit ceea ce nu credeam ca imi va lipsi...nebunia ta.:)
|
| Link Permanent |
31/7/2008 - Buna seara fanii mei !!! : )) |
| Postat de spanu |
Sa-ti iubesti mult mama pot intelege, nu as face-o dar ...
Dar sa ajuti si sa ti-o iei asa e inadmisibil, pai daca patea Superman asa pleca inapoi pe planeta lui si nu mai ajuta pe nimeni.
In alta ordine de idei (ca sa citez)ma bucur ca iti place si sa stii ca nu eram doar poet, intotdeauna am fost polivalent, multitalentat si modest...da!!!
Daca ti-a fost dor inseamna ca ar trebui sa ne vedem mai des.
Multumesc pentru incurajare chiar ma ajuta...
Editat de spanu pe 31/7/2008 la 03:08 PM |
| Link Permanent |
23/8/2008 - bah...esti nebun! |
| Postat de freez |
banuiesc k iti dai seama k nu am avut indeajuns de multa rabdare sa citesc tot blogul...dar ce am prins eu cat m-a tinut rabdarea a fost mai mult decat edificator...sa iti traiasca blogul si eventualii copii care iti vor vinde nu numai covoarele,ci si compul...cand vor realiza k renteaza din mai multe motive...
altfel spus...cum a ramas cu berea aia?
P.S.: astia ma pun sa bag un cod k sa iti scriu commentul...cred k si asta e o conspiratie...ar trebui sa facem ceva in acest sens...inca un blog?! |
| Link Permanent |
|
Despre mine
Pentru ca nu imi plac introducerile (decat in anumite situatii), si nici sa ma explic pe mine ( mai ales in cateva randuri , pentru ca bineinteles, ca orice complexat, ma consider o persoana complexa - glumaaaaa ), mai bine punctele de suspensie se vor completa odata cu paginile pline de gandurile unui om :
Uneori ... , dar fara sa ... si totusi ... , poate un pic cam ... si in fiecare zi descopar multe altele ; si bune , si rele ! Cine va castiga ? Eu sper ca triumfator sa fie ECHILIBRUL ...
« September 2010 »
| Mon | Tue | Wed | Thu | Fri | Sat | Sun | | | 1 | 2 | 3 | 4 | 5 |
| 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
| 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
| 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
| 27 | 28 | 29 | 30 | |
Prieteni
|
